Glosar

Aportul adecvat (AA) este o recomandare alimentară utilizată când nu există suficiente date pentru a calcula necesarul mediu. AA este nivelul mediu al unui nutrient consumat zilnic de o populație sănătoasă tipică, despre care se presupune că este potrivit pentru nevoile populației.

Abordare a evaluării riscurilor care ține seama de complexitatea situațiilor din viața reală.

Modalitate de organizare a evaluărilor toxicologice menită să maximizeze eficiența și să reducă la minimum utilizarea animalelor. Presupune o ierarhie (secvență) de teste, începând cu cele care folosesc informații existente sau metode biologice simple, apoi teste care folosesc celule și abia în ultimă instanță teste pe animale vii, doar dacă sunt necesare.

Substanță adăugată intenționat alimentelor sau băuturilor pentru obținerea unor beneficii tehnologice (de exemplu, pentru conservare, aromatizare, colorare sau obținere a unei anumite texturi). În mod normal, aditivii alimentari nu sunt consumați de sine stătător, nici nu sunt utilizați ca ingrediente tipice în produsele alimentare.

Produs adăugat intenționat în furaje, pentru a îmbunătăți: i) calitatea furajelor; ii) calitatea produselor alimentare obținute de la animale; iii) performanța și sănătatea animalelor.

Substanță adăugată în cursul prelucrării alimentelor pentru a le conferi anumite caracteristici: de exemplu, drojdia adăugată în pâine.

Abreviere pentru „absorbție, distribuție, metabolism și excreție”, cele patru procese esențiale care descriu modul în care medicamentele și substanțele chimice ajung în organism, ce se întâmplă cu ele în timp ce sunt acolo și cum sunt eliminate.

Moleculă complexă cu formă asemănătoare unui lanț, purtătoare a materialului genetic, prezentă în organismele vii și în unele virusuri. ADN-ul (acidul dezoxiribonucleic) este capabil să se autocopieze și poartă instrucțiunile pentru toate proteinele folosite pentru a crea și a susține viața.

Proces prin care se stabilește răspunsul organismelor la un amestec de substanțe chimice cu toxicitate similară. În acest scop se însumează efectele individuale ale substanțelor, pentru a prezice impactul probabil al amestecului general.

Organism (de exemplu bacterie, virus sau parazit) care poate provoca boli.

Substanță în mod normal inofensivă, de exemplu un ingredient dintr-un produs alimentar, care provoacă o reacție alergică (imediată) la o persoană predispusă.

Capacitatea de a declanșa un răspuns imunitar anormal, care provoacă o reacție alergică la o persoană.

Părți de molecule organice despre care se crede că provoacă anumite efecte adverse (de exemplu, genotoxicitate) și care pot fi utilizate pentru a estima toxicitatea compușilor similari.

Produs sau ingredient alimentar care nu a fost utilizat într-o măsură semnificativă pentru consumul uman în Uniunea Europeană înainte de 15 mai 1997.

Alimentele tradiționale sunt un subgrup al alimentelor noi. Termenul se referă la alimentele consumate în mod tradițional în țări din afara UE. Cuprinde alimente obținute din plante, microorganisme, ciuperci, alge și animale (de exemplu, semințe de chia, fructe de baobab, insecte, castane de apă).

Perioada în care sugarul primește alimente complementare împreună cu laptele matern și/sau cu formula pentru sugari.

Pot fi băuturi, piureuri servite cu lingurița, alimente semisolide servite cu lingurița sau bucățele de alimente care pot fi mâncate cu mâna, preparate în casă sau procurate din comerț.

Alimente destinate de producător consumului direct, care nu trebuie gătite sau prelucrate în alt mod.

Amestec de substanțe în care fiecare substanță chimică poate avea un efect identificabil separat asupra organismului și/sau un efect combinat.

Elementul constitutiv din care sunt alcătuite proteinele. Unii aminoacizi pot fi produși de corpul uman, în timp ce alții pot fi obținuți doar prin alimentație.

Metodă de identificare a surselor de incertitudine dintr-un calcul realizat pentru evaluarea riscurilor și de estimare a dimensiunii și direcției acestora, astfel încât să se poată ține seama de erori.

Metodă de cântărire a riscurilor probabile (din punctul de vedere al incidenței și al gravității) asociate cu expunerea la o substanță în raport cu beneficiile probabile.

Sistem care identifică, evaluează și controlează pericolele la adresa siguranței alimentare. Este implementat de întreprinderile alimentare pentru a asigura producerea, depozitarea și transportul alimentelor în condiții de siguranță.

Descrie o substanță care acționează în opoziție cu altă substanță, anulând astfel efectul acesteia; de exemplu, un hormon care, atunci când este eliberat în organism, împiedică alt hormon să producă efecte.

Recomandare alimentară utilizată atunci când nu există suficiente date pentru a calcula necesarul mediu. Aportul adecvat este nivelul mediu al unui nutrient consumat zilnic de o populație sănătoasă tipică, despre care se presupune că este potrivit pentru nevoile populației.

Cantitatea dintr-o substanță (de exemplu, un nutrient sau o substanță chimică) care este ingerată de o persoană sau de un animal prin alimentație.

Aportul dintr-un nutrient care este probabil suficient pentru a satisface nevoile aproape tuturor persoanelor sănătoase dintr-o populație.

Tip de acid nucleic care se găsește în organism, similar cu ADN-ul, dar monocatenar. Cea mai cunoscută funcție a ARN-ului (acidul ribonucleic) este transmiterea instrucțiunilor de la ADN la aparatul celular responsabil cu producerea proteinelor. 

Ingredient adăugat produselor alimentare pentru a le modifica savoarea sau mirosul.

Aportul dintr-un nutrient care este probabil suficient pentru a satisface nevoile aproape tuturor persoanelor sănătoase dintr-o populație. Acronimul se referă la aportul de referință pentru populație.

Procesul prin care, în cursul activității sale obișnuite, EFSA identifică o problemă care merită să fie analizată suplimentar.

Avizele includ evaluări ale riscurilor cu privire la chestiuni științifice generale, evaluări ale cererilor de autorizare ale produselor, substanțelor sau mențiunilor sau evaluări ale estimărilor riscurilor.